Acum e momentul sa economisiti timp si bani in alegerea unui desktop PC !

Un desktop PC va ofera fiabilitate, extensibilitate, personalizare si pret redus ce face sa fie optiunea ideala atat in mediul de afaceri cat si pentru acasa de la incepatori pana la gamerii impatimiti !

Beneficiile unui Desktop PC:

- rezultatul unor decenii de cercetare si dezvoltare in acest domeniu ce l-au dus in fruntea tehnologiei noi

- capacitatea de extindere odata ce avanseaza si tehnologia si anume: memoria poate fi extinsa, hard-ul, driverele si accesoriile pot fi schimbate cu usurinta!

Prezentarea elementelor componente si a roluluilor functional:

Carcasa  Sursa  Procesorul  Placa de baza  Memoriile  Placa Audio  Placa Video  Hard Disk  Placa de retea  Unitati optice

1. Carcasa

Carcasa unui sistem de calcul este o cutie realizată din oţel, aluminiu, plastic sau o combinaţie a acestora şi care are scopul de a proteja şi susţine componentele interne ale calculatorului.
Forma şi dimensiunea carcaselor este foarte variată. Termenul de specialitate folosit pentru descrierea formei şi dimensiunii unei carcase se numeşte form factor. În momentul în care vorbim de form factor intern (dimensiunile interne ale carcasei pentru a putea oferii spaţiu componentelor interne), acesta poate fi de două tipuri: Desktop şi Turn (Tower). Form factor-ul extern (dimensiunile externe a carcasei, care trebuie să încapă într-un spaţiu definit) este importantă mai ales la carcasele sistemelor rack-abile (rack-mountable) şi blade (servere).

În general, alegerea carcasei se va realiza în primul rând în funcţie de forma şi dimensiunea plăcii de bază. Alţi factori de alegere ar fi spaţiul pentru unităţi de stocare interne sau externe, sursa de alimentare, ventilaţie, aspect şi afişaj electronic. Indiferent de alegere, carcasa trebuie să fie rezistentă, uşor de întreţinută şi să aibă spaţiu suficient pentru o extindere ulterioară.

O altă funcţie a unei carcase este aceea de a menţine componentele la o temperatură adecvată. Acesta se realizează prin ventilatoarele de carcasă care mişcă aerul în interiorul acestuia. Cu cât sistemul de calcul este mai utilizat şi mai ales cu cât puterea de calcul este mai mare, se produce o cantitate mai mare de căldură ce trebuie evacuată, prin urmare se vor instala un număr corespunzător de ventilatoare.
Pe lângă protecţie faţă de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza descărcării electricităţii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt împământate prin ataşarea acestora la structura carcasei.

2. Sursa

Sursa de alimentare transformă curentul alternativ (AC), în curent continuu (DC), acesta având un voltaj mai scăzut. Toate componentele unui calculator se alimentează cu curent continuu.
Sursa trebuie să asigure suficientă energie electrică pentru toate componentele instalate şi să permită adăugarea ulterioară de noi componente.

Conectorii sursei de alimentare sunt în general codati, adică proiectaţi pentru a fi inseraţi într-o singură direcţie. Firele sunt colorate pentru a evidenţia faptul că îl parcurge un curent de un anumit voltaj. Pentru conectarea anumitor componente şi diverse zone de pe placa de bază sunt folosiţi conectori diferiţi:

Molex - conector codat utilizat la conectarea unei unităţi optice sau unitătii de stocare (Hard Disk)

Berg (mini-Molex) - folosit la conectarea unei unităţi de dischetă sau a unei plăci grafice AGP.

Serial ATA (SATA) - conector codat utilizat la conectarea unei unităţi optice sau unităţii de stocare (Hard Disk). În cazul lipsei unui astfel de cablu, pentru conectarea unei unităţi SATA se va folosi un adaptor.

Placa de bază este conectată prin conectori de 20 sau 24 de pini, având câte două rânduri a câte 10 respectiv 12 pini. Acesta se numeşte P1. În cazul în care placa de bază are conector de 24 de pini se poate conecta fie o sursă cu un cablu de 24 de pini, fie un cablu de 20 de pini şi un al doilea de 4 pini pentru a forma cei 24 de pini.

Conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini care alimentează diversele zone ale plăcii de bază.

Cablurile, conectorii şi componentele sunt proiectate în aşa fel încât să se potrivească perfect. Dacă conectorii nu se potrivesc, nu se forţează. Prin conectarea incorectă se poate deteriora atât conectorul cât şi echipamentul sau sursa de alimentare. Problemele de inserare pot fi cauzate atât de fire îndoite sau obiecte străine cât şi de poziţia incorectă a conectorilor.

3. Placa de baza

Placa de bază a unui sistem de calcul
Placa de bază este circuitul integrat principal şi conţine magistralele (Bus), sau căile circuitelor electrice, ce se găsesc într-un sistem de calcul.
Magistralele permit circularea datelor între diferitele componente care alcătuiesc un calculator. Placa de bază este cunoscută şi sub numele de placă de sistem, backplane, motherboard, sau placă principală.

4. Procesorul

 Procesorul (unitatea centrală de prelucrare UCP) este creierul calculatorului, efectuând majoritatea calculelor din sistemul de calcul, operaţii aritmetice şi logice. Funcţiile procesorului includ operaţii de citire şi scriere din şi în memoria principală, prelucrarea informaţiilor primite şi controlul comunicaţiilor, operaţii de coordonare (IRQ) şi control al dispozitivelor I/O. Primele procesoare erau proiectate să efectueze operaţii pe 4 biţi, astăzi însă unităţile de prelucrare funcţionează în mare parte pe 32 sau 64 de biţi

Componentele sistemelor de calcul generează cantităţi mari de căldură în momentul funcţionării.

Sistemele noi de calcul sunt proiectate în aşa fel încât în cazul supraîncălzirii se închid automat pentru a prevenii deteriorarea componentelor. Unele procesoare au mecanisme încorporate de reducere a vitezei sau chiar oprirea în cazul supraîncălzirii. Răcirea întregului sistemului de calcul se realizează prin folosirea ventilatoarelor. Acestea trag aer rece în carcasă şi elimină aer cald din acesta, această circulaţie a aerului eficientizând răcirea componentelor interne.

5. Memoriile

Memoriile calculatoarelor sunt acele componente care sunt folosite pentru stocarea de informaţii temporar sau permanent. Există două tipuri de memorii folosite în sistemele de calcul: volatilă şi non-volatilă.

Memoria volatilă - RAM (Random Access Memory ) este o memorie care stochează temporar date şi programe, şi care îşi prierde conţinutul la închiderea calculatorului pentru că poate păstra informaţiile doar atât timp cât este alimentat. Cu cât cantitatea de memorie RAM a unui calculator este mai mare, acesta va putea stoca cu atât mai multe informaţii, crescând astfel performanţa sistemului de calcul.

Cache

Memoria SRAM este folosită ca memorie cache pentru stocarea datelor folosite cel mai frecvent.

Memoria non-volatilă - ROM
Chipurile de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de bază, conţinând BIOS-ul şi instrucţiunile de bază folosite la pornirea (boot) calculatorului. Chip-urile ROM sunt memorii non-volatile, adică îşi pastrează conţinutul chiar şi după ce a fost oprită alimentarea.Conţinutul acestora este înscripţionat în ele în momentul sau după fabricare şi nu poate fi şters sau modificat prin mijloace obişnuite.

Plăcile de extensie sunt componente ce se pot ataşa la placa de bază prin intermediul unor porturi de extensie (sloturi de expansiune),oferind funcţionalităţi suplimentare sistemul de calcul prin îmbunătăţirea componentelor acestuia sau adăugarea de noi componente. Astfel fiecare calculator poate fi personalizat şi dotat în funcţie de necesităţi. Pentru a adăuga o placă de extensie la un sistem de calcul este nevoie ca placa de bază să conţină un port de extensie corespunzător, compatibil cu noua componentă. Standardele de porturi de expansiune sunt următoarele: ISA, EISA, MCA, PCI, AGP, PCI-Express. La acestea se pot conecta diferite componente cum ar fi: placă grafică, placă de sunet, placă de reţea, modem, adaptoare SCSI şi contoalere RAID, plăci de extenia porturilor (USB, paralel, serial, fireware, hdmi...).

6. Placa grafica (video)

Placa grafică este folosită pentru a oferi ieşiri video acelor plăci de bază care nu au integrat o astfel de unitate, sau să o îmbunătăţească pe cea care există. Sunt unele plăci grafice care necesită nu una, ci două sloturi de expansiune, în aceste cazuri placa de bază trebuie să ofere această posibilitate. Plăcile grafice au un processor propriu numit Graphics processing unit (GPU) optimizat pentru accelerare grafică.

7. Placa de sunet (audio)

 Pentru a produce sunete, sistemul de calcul are nevoie de o componentă care să le producă, acesta fiind placa de sunet. Aceasta este adesea integrată pe placa de bază sau se poate conecta la acesta prin porturi de extensie, oferind ieşiri şi intrări audio. Indiferent de tipul plăcii, toate convertesc semnalul digital în analog, transformând sunetul într-un format perceptibil omului. Calitatea acestui sunet depinde de placa audio dar şi de programul instalat care o controlează. Numărul de intrări şi ieşiri diferă, însă sunt trei conectori pe care îi găsim la fiecare placă de sunte: line out, line in şi microfon.

8. Placa de retea

Pentru a se putea conecta la o reţea, un sistem de calcul are nevoie de o placă de reţea Network Interface Card (NIC). Fie că e vorba de o reţea cablată sau una fără fir (wireless), comunicarea se poate realiza cu condiţia de a avea o adresă unică prin care să se poată identifica fiecare nod al reţelei. Aceasta adresă este dată de placa de reţea, fiecare având inscripţionat din momentul fabricării o adresă MAC.Plăcile de reţea pot fi integrate pe placa de bază sau se pot ataşa la acesta prin porturi de extensie, sau se pot conecta la calculator prin porturile USB respectiv prin PC Card-uri (în cazul Laptop-urilor).

Unităţile de stocare

Stocarea informaţiilor unui sistem de calcul se poate realiza pe medii de stocare magnetice sau optice. Ehipamentele care citesc sau scriu informaţii pe aceste medii se numesc unităţi de stocare. Unităţile de stocare se pot clasifica astfel:

- unităţi interne - se conectează la placa de bază

- unităţi externe(portabile) – se conectează la sistemul de calcul prin porturile externe ale acestuia (USB, FireWire, SCSI, SATA)

- Unitatea de dischetă - primul mediu de stocare magnetic

Este o tehnologie învechită, însă se mai utilizează de către anumite ramuri din domeniului IT, unde se folosesc sisteme de calcul şi sisteme de operare mai vechi. Datorită spaţiului de stocare mic (1,44 MB) şi posibilităţilor de deteriorare dar şi a costurilor, această tehnologie începe să dispară.

9. Hard Disk

Este o unitate de stocare magnetică, non-volatilă, care fie este instalată în interiorul unui calculator, fie este conectată la acesta printr-un port extern. Este folosit pentru a stoca date permanent, în format digital.Sistemul de operare şi aplicaţiile sunt instalate pe hard disk, mai exact pe o partiţie a acestuia. Capacitatea unei unităţi se măsoară în gigabiti (GB), acesta ajungând în momentul de faţă la 2 TB.

10. Unitati optice

Aceste unităţi de stocare folosesc tehnologia laser pentru a citi sau scrie date de pe sau pe mediul optic. Unele echipamente pot doar citii, altele pot să scrie şi să şi citească. Aceste echipamente se pot instala în calculator sau se pot conecta la ecesta prin porturi externe, asemănător Hard Disk-ului

Există trei tipuri de unităţi optice:

Compact disc (CD)

Digital versatile disc (DVD)

Blue-ray disc (BD)

Mediile CD, DVD sau Blue-ray diferă atât din punct de vedere al spaţiului disponibil cât şi a vitezei de citire respectiv scriere. Ele pot fi înregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singură dată) sau reinscriptibile (citire şi scriere multiplă). Aceste medii au apărut succesiv, DVD-ul fiind o îmbunătăţire a CD-ului, iar Blue-ray aparând ca o dezvoltare a formatului DVD. Ca şi dimensiune fizică, toate mediile au două frome: standard (12 cm) şi mini (8 cm).

Tipuri de interfeţe.

Atât hard-disk-urile cât şi unităţile optice se pot conecta la un calculator prin intermediul a diferite tipuri de interfeţe. Pentru a putea instala o unitate de stocare în calculator, interfaţa acestuia trebuie să fie compatibilă cu conectivitatea, cu controller-ul de pe placa de bază.

Unităti flash - Aceste echipamante, fie ele stick-uri USB sau carduri de memorie, folosesc o tehnologie care nu necesită alimentare pentru stocarea şi mentinerea datelor. Conecatrea lor se realizează prin porturi externe, folosind tehonogia hot-swapping (conectare în timpul funcţionării sistemului de calcul).